Alege pagina:
Selecteaza editia:
Prima pagina a ziarului:
Sondaj de opinie:
Curs valutar, 05-02-2012:
Meteo, 05-02-2012:
Constantin Mateescu a ajuns la a 41-a carte!
In ultimii sapte ani, consecvent cu sine si egal ca un metronom, scriitorul Constantin Mateescu (nascut la 31 ianuarie 1929, in Ramnicu Valcea) a scris si a tiparit anual cate o carte, toate aparute la Editura "Almarom" Ramnicu Valcea, care isi respecta conditia de editura si ii tipareste cartile pe banii ei, nu ai autorului (poate ca si aceasta este o explicatie a vivacitatii septuagenarului autor).
Eroi sub umbra Securitatii
Aparitia editoriala valceana din aceasta vara este intitulata "M-am insurat cu o comunista", are formatul normal, 14,5 x 20,5 cm, si cuprinde in cele 330 de pagini zece povestiri inedite. Actiunea a sase dintre ele se petrece in anii regimului comunist, actiunea altor trei se desfasoara in epoca postdecembrista, iar a ultimei incepe in perioada interbelica si se termina in cea de dupa anul 1989. Opt dintre povestiri sunt scrise la persoana I-a singular, povestitor fiind chiar eroul principal, exceptand una dintre acestea, in care naratorul este fiul eroului principal. Cu o exceptie, locul actiunii povestirilor este Bucurestiul.
Eroii povestirilor din vremea comunismului sunt tineri, de diverse profesii (profesor, student la Filologie, femeie de serviciu in casele nomenclaturistilor, student la Filozofie, functionar cultural, muzicant trompetist), care, fara sa isi dea seama cum, pentru ca practic nu ar fi existat motive, ajung in vizorul Securitatii si traiesc teama difuza ca sunt urmariti si ca oricand pot fi pedepsiti. Trei dintre eroi nu mai rezista presiunii psihologice si aleg ca solutie fuga din mediul lor, in speranta ca li se va pierde urma in anonimat. Cel insurat cu o comunista (fiica unui ilegalist, cadru universitar care preda materialismul istoric) a fugit chiar in strainatate, dar nu a avut sansa de a scapa de mana "recuperatoare" a Securitatii nici in Paris.
Doua dintre povestirile postdecembriste, "Ramona-vals" si "Enigma Soniei", au ca eroi doi "fosti": un fost securist, pensionar ramolit, cu copiii stabiliti in Occident, si un fost diplomat, batran si senil. Autorul ii prezinta fara sa ii caricaturizeze, infatisand drama lor ca epave umane la senectute, urmarite de "pacatele tineretii". A treia povestire din aceasta epoca, "Five o’clock", este o satira la adresa neoburgheziei, nu tocmai straina de fosta Securitate.
Interesante sunt finalurile povestirilor, surprinzatoare, cu o doza de suspans.
De o factura aparte este ultima povestire din carte, "Orient-Expres", cea mai scurta din volum, fiind o proza foarte poetica care arata ce putea insemna in fantezia unui copil de taran celebrul tren de lux care trecea fara oprire prin gara din satul sau.
O prefata elogioasa
Volumul beneficiaza de o prefata elogioasa (este prima carte a autorului care apare cu prefata!) scrisa de prof. univ. dr. Eugen Negrici, de la Facultatea de litere din Bucuresti, originar din Valcea. "Acest nou volum de povestiri confirma talentul exceptional al prozatorului care – precum pictorii batrani – poseda acum o tusa sigura, o stiinta uimitoare a dozarii nuantelor si a alunecarii in inefabil. Cartea face insa si proba unei inteligente artistice notabile intrucat, dupa ce s-a instalat in atmosfera interbelica si ne-a revelat – cu mult inaintea altor privilegiati ai criticii – substanta umana a unei lumi pierdute, venise vremea ca scrisul sau sa se ocupe de o alta etapa a istoriei societatii romanesti, abordata fie de-a dreptul mincinos, fie cu infinite precautii (deci tot mincinos) inainte de 1989.", apreciaza cu justete prefatatorul.
Mircea Monu
